Strainul

Cu toate ca ai "multi" pe langa tine, cu toate ca in viata se gasesc a fi persoane din acelasi sange , cu toate ca iti e impartasita existenta, te simti la fel- Strain, fata de tot si toate, iar conversatiile capata forma retorica si devii transparent. Aviditatea asta pentru a stapanii pe cel de langa tine traieste in maduva coloanei vertebrale , neajunsul contrazicerii devine fixatie pentru ca mai apoi sa se transforme intr-o lupta pentru suveranitatea princiilor umane. Mama mea avea o vorba :"Da-i la cacat", simplista,la obiect si fara menajamente,dar pe langa asta mai avea si o poezie ( stiuta doar de ea si spusa la nevoie) pe care o stia probabil tot de la un om prins intre mrejele encefalului Alfa. Nu-mi voi scuza limbajul pentru ca citez : " A fost o data un cacat/ Urat, obraznit si motat,/ Il respectau cacatii toti,/ Caci el era cel mai cu mot../ Dar intr-o zi un caine hamesit l- a gasit si l-a halit/ Si dup-o zi de digerat,/ Iar l-a cacat! Morala: Nu te-n fige-n viata si nu fi cacat,/ Ca ajungi ca maine un cacat de caine! ". Si culmea , doar cainele are de castigat din toata afacerea. Asa ca distinsa adunare, pentru ce atata viclenie,pentru ce atata inversunare , cand exista un punct esential , acea clipa nostima in care devenim pe rand niste excremente !? Probabil ca e mai bine sa abordam intr-o maniera mai eleganta si inteleapta aceasta lupa cu cei din specia din care facem parte si asta nu inseamna sa gandim ca niste "curvi" ci doar sa apelam la buna conduita a creierului si sa lasam inima sa pompeze in ritmu-i normal. De multe ori ma regasesc in acea poezie aparuta in revista "Ariel" de mult, de mic copil , in care lumea era cu totul pe dos, autorul nu mi-l mai aduc aminte. O lume redata intr-o poezie pentru copii dar care era inteleasa foarte bine de un adult. E greu nu-i asa sa gasesti un remediu pentru a nu te mai simtii singur intr-o lume plina de oameni? Varianta cea mai la indeamana ar fi salbaticia, in mijlocul animalelor. Dar sincer mi-e greu sa urc iar in copac. Avem tot ce ne trebuie pentru a scrie j'demii de carti cu fabule inspirate chiar din lumea in care traim. Cu toate ca "fauna" ce ne inconjoara e foarte "colorata" , uneori ne simtim straini. Poate fi doar o faza trecatoare de neincredere, de repulsie a lumii in care traim, dar daca nu-i asa? Daca sentimentul acesta , de instrainare fata de toate lucrurile e chiar datorita unei parti din tine care traieste intr-o zona paralela cu cea reala!? Cum putem afla? "In vino veritas" , da! Dar cine plateste !? Unii , apropo de vin, isi ineaca amarul in el, la mine a invatat sa inoate . Cu buna stiinta ne facem probleme uneori, sau cel putin ne dam teme de gandit. Nu ar fi mai bine daca ne-ar durea in fund? Raspunsul este unul prompt: Nu, pentru ca ar insemna ca trebuie sa ne tratam de hemoroizi si din cate am inteles , doare! Prin cunoastere intelegem intelepciune si rezolvari, dar prin probleme ? Este ca e simplu? Cinstiti osteni, ramanem buni pana la final , nu abandoman pe traseu! " Sunt un orb in fata ta, care uite vezi prin mine,/ Ce e rau si ce e bine? " , poate asta e una dintre concluziile si in acelasi timp rezolvarile pentru acel strain care nu-si doreste decat sa priveasca spre ceilalti fara inhibitii. Exista probabil o ciclicitate in toate, asadar nu-mi fac iluzii ca sentimentul nu va revenii si ca nu ma voi mai simtii din nou "Strain" !