Mijeam la coltul unui bloc pana la zece ...
Murdar de la placinte si cu pantofii grei,
Pe inserat in zi de toamna rece,
Unu, doi, trei ...
Cu ochii stransi cazuti in intuneric,
Prin sunete intepatoare dinspre case,
O voce maternala cu chip sferic,
Patru, cinci, sase ...
Incetinise timpul cu gandul la chemare,
Pe frunte se iveau mici picaturi de roua,
Iar vocea se repeta cu iz de alarmare
Sapte, opt, noua ...
Un ceas ce rasuna cu voce parentala,
Pe inserat in zi de toamna rece,
Si asteptand banala altoiala
Mijeam la coltul unui bloc pana la zece.
